Lectura are o Istorie


Ma întreb ce se poate întâmpla daca fiecare copil ar fi “uitat” sau adus intentionat într-o biblioteca în timp ce parintii sunt ocupati cu serviciul sau alte probleme cotidiene? Îmi aduc aminte de povestile hazlii si incidante ale unei verisoare, care îmi spunea ca în fiecare zi citea pe ascuns ca sa nu fie vazuta de parintii ei. Era un viitor “cititor pe ascuns” în devenire? Nu se stie. Dar stiu sigur ca are o replica pentru orice. Apare acum problema felului în care citim. “Totul începe cu ochii”, ne spune autorul. Ei sunt cei care viziteaza profunzimea cuvintelor, a frazelor si le transporta în nebuloasele noastre minti, unde razboiul interpretarii si argumentelor organizeaza Jocuri Olimpice ale ratiunii. Ochii, cel mai puternic punct de întâlnire a sentimentelor, viselor, iluziilor. Cicero ne spune ca “The keenest of our sense is the sense of sight”, sau o frumoasa diferentiere a lui Francisc Bacon: “Some books are to be tasted, others to be swallowed, and some few to be chewed and digested”. “Take up and read”.
Înca din cele mai vechi timpuri au fost realizate reguli pentru cei care doreau sa citeasca. Un exemplu oferit în carte este si modul de citire a Koranului. Daca e sa ne amintim de Antichitate, de Imperiul Roman, unde poeziile trebuiau scrise în asa fel încât sa poata fi cântate si citite cu voce tare. Sau putem lua exemplu scriitorului nostru Mihai Eminescu cu “Sara pe deal”. De ce nu, un alt exemplu ar fi perioada copilariei, când parintii ne puneau sa învatam pentru scoala citind cu voce tare textele. În carte este mentionata si scoala Latina de la Selestat. Putini stiu de existenta ei si de felul cum se educau tinerii acolo. Asa cum este mentionata remarca lui Aristotel: “a man behaves in later life according to the education he has received” (pag. 79) ne atrage atentia ca educatia se ascunde de multe ori în carti. Dar cât de mult poti iubi cartile? Atunci când se vede ca “înveti cu inima”.